Astăzi...

Astăzi mi-am auzit paşii solitari pe caldarâmul aflat sub teiul ce gemea de singuratate.
Astăzi mi-am strâns lacrimile în palma sufletului dar nu le-am putut stăvili şi mi-au curs fierbinte printre degete.
Astăzi mi-am amintit de mine, de tine, de noi. Şi pentru o clipa nu am mai putut privi prezentul. Mi-am întors ochii spre trecut, privindu-ne cu jind... căci eram fericiţi. Eram impreună, respirând acelaşi aer, cu inimile bătând mereu acelaşi ritm nebun şi haotic. Eram noi. Îţi mai aminteşti? Mereu împreună şi mereu gândindu-ne unul la celălalt. Ne plimbam mereu prin acelaşi oraş, stăteam mereu pe aceeaşi bancă din faţa aceluiaşi bloc. Pe atunci tăcerea nu durea, iar singurătatea nu anunţa decât o apropiată întâlnire.
Astăzi mi-am dorit sa pot da timpul înapoi, să corectez ce am greșit, sa repar ce am stricat, să sărut unde-am lovit...
Astăzi mi-am dorit sa grabesc timpul, sa chem răsăritul, să-ntrerup tăcerea, să alerg spre tine, să mă regăsesc pe mine, sa îți sorb privirea, să-ți citesc iubirea, să ma caut pe mine și să te gasesc pe tine... tot acolo, pe aceeasi bancă din fața aceluiași bloc...